În vederea realizarii functiilor sale, calculatorul contine urmatoarele blocuri functionale – descrise în modelul masinii de calcul John Von Newman (1945), care sta la baza calculatoarelor actuale:
• Unitatea de memorare (UM) . Asigura memorarea datelor cu care se lucreaza. Se împarte în:
• memoria interna (MI) – contine datele prelucrate la un moment dat si programele care prelucreaza aceste date. Se mai numeste si memorie de lucru.
• memoria externa (ME) – contine date si programe care asteapta sa fie încarcate în MI din afara acesteia si suplineste necesarul de MI daca aceasta este insuficienta.
• Unitatea centrala de prelucrare (UCP). Numita si CPU (Central Processing Unit) sau procesor principal, asigura atât functia de prelucrare a datelor, cât si functia de comanda si control. Contine:
• unitatea aritmetica si logica (UAL) – care realizeaza functia de prelucrare a datelor, prin efectuarea unor calcule aritmetice si logice.
• unitatea de comanda si control (UCC) – care realizeaza functia de comanda si control, prin urmatoarele activitati:
• preia datele de intrare si instructiunile din memorie,
• comanda realizarea unor calcule de catre UAL si depunerea rezultatelor în memorie.
• comanda schimbul de date între memorie si periferice.
• Periferice de intrare/iesire (PI/PE). Asigura intrarea si iesirea datelor în/din calculator si sunt de trei tipuri:
• de intrare (ex. mouse-ul, tastatura),
• de iesire (ex. monitorul)
• de intrare/iesire (ex. modemul).
• Circuite de intrare/iesire (I/O) . Sunt acele circuite prin care calculatorul transfera date de intrare/iesire, informatii de stare ale dispozitivelor si comenzi, între celelalte componente enumerate mai sus.
Schema functionala a unui calculator